Photos by Catalin Eremia
Wearing: MANGO dress / WHY DENIS shoes, bag / H&M cardigan / GATTA socks / VINTAGE bracelets
Contrasts
Muzeul Golesti este acel loc din apropierea orasului Pitesti in care aleg sa ma plimb ori de cate ori simt nevoia sa ma intorc la mine.
De copil mi-a placut sa ratacesc pe dealurile din apropierea bunicilor, sa descopar case vechi, parasite, sa pasesc in intimitatea lor si sa-mi imaginez in detaliu viata oamenilor care au trait in casele miniaturale dar fermecatoare.
De data aceasta scopul vizitei mele a fost altul.
Imi plac palpitatiile! Poate va intrebati cat e studiu si cat e pura intamplare in alegerea unei locatii? De data aceasta a fost de genul: fast forward, apune soarele, gata, STOP AICI!
Sa faci fotografii in termen de 15 minute, cu doi oameni care au grija de paza Muzeului, care vroiau sa te dea afara dinainte sa intri, pusi pe harta, cu fotograful care da cu telefonul de pamant satul de cearta si de atitudinile negative ale angajatilor Muzeului…nu sunt povesti, sunt realitati despre cum se mai intampla cateodata…spre niciodata imi doresc!
Am plecat de acolo incantata ca am realizat ce mi-am propus dar gandindu-ma ca las in urma Muzeul Satului Romanesc si amintindu-mi cum erau oamenii vremurilor de demult, cei care si astazi isi dau Buna ziua pe ulitele satului chiar si daca nu se cunosc.
Cu siguranta o maicuta ne-ar fi intampinat calduros, invintandu-ne in mijlocul bataturii sa luam loc la o masuta scorojita din lemn, joasa, rotunda, inconjurata de scaunele mici cu 3 picioare… mirosul de ciorba de fasole cu cimbru in oala de lut pusa direct pe jaratec intre pirostrii ne-ar fi trezit simturile iar atmosfera ar fi fost cea mai blanda cu putiinta! Fara program, fara poarta incuiata, fara timp limita! Bunatate ∞ !
Ii multumesc Doamnei Directoare a Muzeului Golesti, fara de care nu am fi reusit sa traim acesta experienta, pentru intelegerea de care a dat dovada si pentru increderea acordata avand in vedere ca eram in afara orelor de program.
As fi bucurosa sa-mi impartasiti opiniile voastre!
Contrasts
The Golesti Museum is the only place nearby Pitesti where I choose to go every time I feel like returning to my inner being.
As a child I always enjoyed wandering around the hills nearby my grandparents’ home, to discover old abandoned houses, to step into their privacy and to imagine in detail the life of the people who used to live in those miniature, yet charming houses.
This time the purpose of my visit was different.
I like excitement! You may be wondering which aspect prevails when choosing a location – research or pure hazard. This time it was something like: fast forward, the sun sets, this is it, STOP HERE!
Taking pictures in 15 minutes with two fiery security agents working in the museum, who wanted to throw you out before you even stepped inside the building, with a photographer who throws away his phone, fed up with all the fighting and the negative attitudes of the museum staff…. These aren’t fairy tales; these are real stories of how things go sometimes… switching to never I wish!
I left delighted that I accomplished what I had in mind, yet thinking about the Museum of the Romanian village that I left behind, about the lifestyle of people who lived a long time ago, the kind of people who still greet each other on the rocky roads of the village, though they don’t know each other.
An old lady, surely, would have given us a warm welcome and would have invited us inside, asking us to sit at a round, small, cracked wooden table surrounded by small 3-legged chairs… the smell of a bean stew with thyme boiling in a clay pot on a trivet standing right over the hot embers would have definitely engulfed our senses in the most pleasant atmosphere ever! No schedule, no locked door, no deadline! ∞ kindness!
I am grateful to the Manager of the Golesti Museum who gave us the opportunity to live this experience, for her understanding and trust considering that visiting hours were over.
I would happily receive your opinions!
There is no end.
There is no beginning.
There is only the infinite passion of life.Federico Fellini
8 Comments
Super…i’m speechless…ai niste poze senzationale!
Multumesc Ioana! Abia astept sa ne cunoastem!
Oare de ce stilul tau creează impresia de fiecare data ca te intilnesti cu bărbatul vieții tale
@Adi BreAzu: Pentru ca fotograful Catalin Eremia reuseste sa surprinda cea mai profunda emotie. Asa pasesc pe usa in viata de zi cu zi …ca si cand…urmeaza sa intalnesc sau sa reintalnesc…It’s self confidence! The world is mine! Nici nu ma pot imagina altfel…:-)
Very Nice Blog!
@Lazzy: Thanks!
Ma bucur sa vad cum te conectezi in orice mediu si cum ii dai viata si culoare, nu ca n ar avea, dar il intregesti de a dreptul. Vad si simt ca ceea ce faci, faci cu atata usurinta pentru ca este ceea ce esti TU si pasiunea TA. Tot ce faci te insufleteste si ce aste minunat este ca poti sa ne insufletesti si pe noi mai departe, reusesti asa bine sa impartasesti si esti fericita sa o faci, se vede!!!!!
@crina: Sunt fericita ca ma pot conecta la tine…pana la lacrimi! Multumesc ca esti! Ce minune!